POVESTI ROM-ANTICE

Epis.43-Câteva detalii din vechime despre țiganii din zona Tg.Neamt-partea a-1-a.

Daca despre alte etnii care au trecut prin Targu Neamt in decursul sutelor de ani am reusit sa găsesc destule date scrise,despre țiganii din localitate datele sunt foarte putine .In general tiganii erau amintiti doar in cărtile/documentele de proprietate ale diverselor mănăstiri din zona.Unica mănăstire existenta in zona Tg.Neamt la 1375 era Manastirea Neamt.Nu este deloc exclus ca la construirea cetatii ,sa nu fi participat alaturi de alte etnii din zona si etnia țiganeasca.Prin anii 1975-1980 am asistat la discutii intre batranii timpului, care spuneau ca au auzit de la strabunicii si bunicii lor, că la Cetatea Neamț pe parcursul existentei ei au lucrat țiganii robi , care au cărat piatra.Piatra de rau necesara ridicarii zidurilor era transportată din albia Ozanei pana sus pe vârful dealului de catre țiganii robi ai Mănăstirii Neamt.

Aceasta piatră măruntă era purtată din mână in mâna ,din albia Ozanei unde era depozitata, dupa ce era adusă de catre zecile de care trase de boi si urcată pană sus manual și de către lucrătorii robi tigani .Din cauza potecii de acces f.dificil in cetate ,este exclus ca piatra sa fi fost cărată cu atelajele trase de animale .Sute de care cu boi si cărute cu cai de prin toate satele ,au carat piatra,lemn si alte materialele necesare construirii cetatii pe care le-au depozitat la baza/marginea dealului ,iar robii țigani impreuna cu alti lucratori(prizonieri,iobagi,clăcasi...) au urcat-o la punctul de zidire .Prima atestare documentara despre tiganii din zonă dateaza de la 30.noiembrie 1435 cand fiul lui Alexandru cel Bun,Ilie voevod, inchină Mănastirii Neamț (foto nr.2 anexat)satele Timeșești si Cristianești de pe râul Moldova cu sălașe(habitat de locuire țiganesc)de țigani.Acesti țigani erau Filipp,Oanciu,Cârlig,Stan,Stefan,Ciurilă,Petraș....in total 10 familii.Peste 16 ani, la 13.iulie 1451 alti 2 țigani pe nume Pașcu si Petrică erau dati danie Manastirii Neamt.

Voevodul Stefan cel Mare recunoaste proprietatea Manastirii Neamt asupra altor 9 sate de țigani la 01.04.1470.Multi voevozii ai Moldovei au donat mănăstirilor ctitorite de ei in zona Neamt ,familii de țigani,sau sate intregi de tigani pentru a fi exploatati economic.Ctitorul Manastirii Secu (foto nr.3 anexat)Nestor Ureche(tatal cronicarului Grigore Ureche)dă danie propriei ctitorii mai mulți țigani,iar la 1638 chiar Grigore Ureche dă in dar robi tigani Manastirii Sf.Nicolae din Cetatea Neamt.Consider ca primii țigani atestati documentar pe domeniul feudal al Târgului au fost cei dăruiti cetatii de către cărturarul Grigore Ureche manastirii din cetarea Neamt.Vasile Lupu Voevod a dăruit pe Vasile Căldararu , rob țigan manastirii din Cetate .La rândul sau Vasile pârcalabul Cetati Neamt, dăruieste robi țigani staretului/vlădicăi Sava din cetate pentru ale lui trebuințe.Alte date despre tiganii din Tg.Neamt care au locuit in evul mediu in localitate nu am găsit.Tiganii nu erau considerati oameni in acea epoca.Erau tratati ca animalele ,exploatati economic,bătuti ,infometati ,dati ca dar de nunta / botez si deseori erau ucisi dupa dorinta stapânilor lor.Multe sălasuri de tigani proprietate a mănastirilor au stat la baza formării actualelor sate țiganesti din jurul orasului Tg.Neamt. (Nemtisor,Fagi si Drehuța-Vănatori,Stanca-Pipirig,Crăcaoani,Țolici... ale Manastirii Neamt sau Cărpiniș-Oglinzi-Raucesti ,partial Filioara-ale Mănăstirii Secu).Marea parte a populatiei tiganesti din toata Moldova nu interesa pe nimeni.In Moldova pe la 1848-1850 când a sosit vremea desrobirii (in Ardeal tiganii erau desrobiti de pe la 1786)existau cam 12000 de suflete de țigani care trăiau in robie.Nu se stie exact cati erau țigani vătrasi(nenomazi) si câți nomazi.Cert este ca biserica avea cam 3400 robi,statul/domnia cam 4200, iar boierii peste 4500 de suflete de țigani in robie.

In Tg.Neamt la una dintre primele scoli din oras ,la scoala psaltului Ioan de pe lânga biserica Adormirea la care se preda in greceste si romaneste, erau inscrisi si copiii de țigani Vasile și Mihai Turpilă,Vasile Mihaiescu,Toader Pintilie si Gheorghe Bolocan.Ne intrebam ce fel de tigani erau acestia din moment ce scoala la acea vreme era accesibila doar oamenilor instăriti si cu ceva educatie???Bineinteles ca acestia erau din familii țiganesti bogate.Pe la 1854 , luminatul domnitor Grigore Ghica voevod ,a finalizat procesul desrobirii țiganilor din Principat. Din robii tigani de pe la moșii se formeaza ulterior șatre migratoare care din cauza saraciei au ingrosat rândurile țiganilor nomazi căutători ai unei bucati de pâine.Din țiganii dezrobiti s-au format pe la domeniile fostilor stăpani o alta categorie de slugi libere...adică ceea ce noi numim astazi argati.Argatii sunt slugi de bunavoie, care lucreaza doar pe mancare si cazare.Argati avem si in ziua de azi in multe zone ale tarii noastre.Nimeni nu a cercetat rolul economic al argatilor rezultati din fostii robi si iobagi in economie,dar prezenta lor chiar si astăzi dovedeste barbaria societatii romanesti din trecut.

In Tg.Neamt a existat un loc denumit de localnicii de pe la 1880 Poiana Tiganului.
Acest loc era cam in zona actualului ștrand cetate.(vezi foto 1anexat )Pana prin anii 1955 in aceasta zona poposeau an de an ,in afara localitatii ,șatre de tigani in cautare de lucru.In multe comunele din vecinatatea Târgului gasim locuri denumite ,,Poiana Tiganului'' sau ,,Poiana Tigancii ''.Eminescu la Varatec mergea des cu Veronica in plimbare la Poiana Țigancii,iar călugării Mănastirii Neamt erau in conflict deseori( de la hotarul proprietatii lor) cu satele asezate in zona,, Izvorului Tiganului ''de lânga Poiana Largului.In 1772-1773 cănd in Tg.Neamt existau cam 144 case /gospodării,existau in localitate si 9 gospodării de tigani.Mai existau 28 gospodării de sârbi si 28 de evrei.Restul pâna la 144 erau gospodării de birnici moldoveni de la care statul Moldova organizat de administratia rusa astepta plata taxelor.Este posibil ca aceste 9 familii de tigani plătitoare de bir sa fi fost cele ale cobzarilor-lăutari ,aurarilor sau meseriasilor care aveau venituri fiind tigani liberi bine situati material.Nu este exclus ca acestia sa fi fost tigani bogati veniti din alte state vecine stabiliti in Moldova.

Pe la 1845 in Tg.Neamt existau 580 de familii din care 16 familii de tigani plătitori de bir.Acesti tigani aveau in randurile lor meseriasi autorizati de catre autoritati pentru a practica meserii.Astfel găsim 7 meșteri de treapta a 3-a(meseriasi ..) si 7 erau calfe(muncitori calificati angajati la ateliere de specialitate ale unui meșter).Posibil ca acesti meseriasi sa fi fost din familiile fostilor robi dezrobiti de factorul politic al tarii Moldovei.Ion Creanga in ,,Amintiri din copilărie ''spune in povestea ,,Cu uratul',' atunci când mergeau cu grupul de copii la urat din casă in casă ca ,,nu mai dureaza mult si ne scot oamenii din sat ca pe niște lăesi''.Cine erau lăesii despre care spune scriitorul Ion Creangă ?

Erau cu siguranta acele șatre de tigani nomazi zdremțuroși,murdari cu piele neagra care isi traiau viata intr-o continua mișcare din sat in sat.Satrele de lăesi(lae inseamna si negru.Expresia ,,Ori laie,ori bălaie''...adica ori ,,alba ori neagra''!)despre care spune Creanga că treceau des prin Tg.Neamt si Humulesti,stateau o bucata de vreme in tăbăra de corturi făcand diverse lucrări din metal pentru localnici,apoi părăseau satul mutându-se in alta localitate.Creanga spune ca oamenii din satul Humulesti ,aveau obiceiul de a scoate șatra din sat din diverse motive semn ca erau neagreati de localnici.Dupa Unirea Principatelor sub Cuza la 1859 date despre țiganii din Tg.Neamt nu am mai gasit.Batranii cu care vorbeam acum 30-40 ani imi spuneau ca in Tg.Neamt veneau tiganii ursari care luau casele la rand pentru a le cânta gazdelor si a le arăta spectacolul cu jocul ursului.Tiganul bătea toba,ursul dresat juca in 2 picioare si gazda plătea pentru asta .

Exista obiceiul ca femeile târgovetilor si humulestenilor sa se lase calcate de urs.Această credinta ca dacă le calca ursul cu labele pe spate le,, indreapta șalele''obosite de boli si de muncă la pămănt am intâlnit-o pâna dupa 1989 la țarancile din Humulesti si Țuțuieni.Tiganul era platit cu slanină,mălai,brânza,cartofi,fasole....etc..iar babele se simțeau...bine .. tratate de durerea de șale.Dupa 1920 ursarii umblau des prin Tg.Neamt,in special după postul Crăciunului si după Paște,dupa cum avea nevoie si țiganul de-ale gurii.

Obiceiul țiganesc de a umbla cu ursul a durat pana prin 1950 cand a inceput sa dispara.Dupa 1950 in Tg.Neamt autoritatile comuniste au adus locuitori de etnie tiganeasca din diverse ramuri:foștii ursari deveniti unii dintre ei lăutari,tigani vănzatori de semințe si jucarii din materiale plastice la piată si târguri,căramidari(teclari)..pe care i-au cazat in casele evreilor plecati in strainătate.Acestia veneau din Tg.Frumos,Roman,Galati...deoarece statul comunist cauta sa-i imprastie din localitatile lor de dinainte de razboi ,localităti in care inca exista amintirea holocaustului si a transferului acestora in Transnistria de catre regimul militar fascist a generalului Antonescu.

Unica familie despre care voi scrie incepând cu partea a-2-a a acestui episod este familia Copoț asezata in Humulesti pe str.Tăbăcari.Aceasta familie si-a manifestat interesul de a-mi povesti istoria ei incepând cu 1899 si pana in prezent.Despre tiganii din Tg.Neamt as putea scrie multe,dar unii dintre cei pe care i-am abordat nu mi-au dat date.Se considera românizați avand o usoara jena fata de originea lor etnică.Va multumesc ca mi-ati citit acest episod si mentionez ca functie de relativitatea surselor pe care le-am găsit si acest episod are o doza de relativitate.
Cu toate acestea, datele pe care vi le-am transmis in aceste rânduri sunt reale.Va urma!Lucian Georgescu.