Îmbrăcămintea trebuie să respecte niște reguli în special la femei. Femeia măritată trebuie să aibe capul acoperit tot timpul cu un batic. Fusta este lungă, din mai multe straturi și foarte colorată, cercei mari, părul lung, împletit și uneori o floare în păr sau monede de aur. Culoarea preferată a romilor este roșu, aceștia considerând că aduce noroc. Portul țigănesc este compus din „rohta” (fusta), „katrint” (sort), „dikhlo” (batic), „gad” (cămașă), „podea” (jupa), „dikhlo baro” (batic mare pe spate) și o traistă – „tisi”. Culorile materialelor din care sunt realizate confecțiile de damă, reprezintă starea de spirit a țigăncilor, astfel, albastru-verzui semnifică sufletul trist, galbenul și portocaliul- fericire iar roșu-rubiniu înseamnă dragoste și noroc. Bărbații nu au un port anume, și au adesea pălării cu borul lat, mustăți lungi, pantalon, vestă și cămașă. Totuși, există diferențieri în funcție de neamurile de romi.
La romii ursari - femeile mai tinere purtau fuste şi bluze colorate viu. Cu cât înaintau în vârstă femeile de ursari purtau fuste şi bluze mai închise la culoare. Fustele erau creţe şi lungi (era criticată de întreaga comunitate femeia care purta fusta ceva mai scurtă; dacă i se vedeau gleznele era considerată neserioasă). În faţă purta un şorţ (pestelka), iar pe cap tot timpul un batic legat sub bărbie sau la spate. Femeia de rromi ursari trebuia să degaje prin vestimentaţie foarte multă seriozitate. Era o deosebit de mare încântare pentru femeia de ursar să îmbrace haina bărbatului său în deplasările de ici colea. La sărbători sau la petreceri se îmbrăcau foarte curat. Felul cum era îmbrăcată soţia unui lăutar demonstra cât de bogat era acel lăutar, deci cât de solicitat era de lume la cântări. Bărbaţii ursari se îmbrăcau cu costume de culori închise, negru, maro sau gri. Ursarii purtau pălării tot de culori închise şi modelate în aşa fel că imediat realizai că este pălărie de ursar (nu seamănă cu pălăriile căldărarilor sau ale gaborilor şi nici cu ale plugarilor). Lăutarii purtau cravată şi cămaşă albă mai tot timpul, indiferent cât de cald ar fi fost afară, când mergeau la cântare. Lăutarul se îngrijea să arate impecabil (de exemplu,pantofii erau foarte bine lustruiţi). În şifonierul celui mai modest lăutar se află un costum negru sau/şi unul alb. Uneori mai îmbrăcau şi sacouri de culoare roşie sau bleumarin. De regulă, cei mai valoroşi muzicanţi aveau cel puţin o pereche de pantofi albi.
La romii căldărari - portul este foarte colorat, predominând culorile roşu, verde şi galben. Fustele căldărăreselor sunt frumos încreţite, cu panglici multicolore, cu bănuţi şi nasturi cusuţi pe poalele fustelor şi şorţurilor. Cămăşile sunt strânse, frumos încreţite în jurul gâtului cu un volănaş; au mânecile largi şi sunt făcute din stambă cu flori mari sau mărunte (stamba fiind de culoare roşie, galbenă sau verde). Femeia măritată trebuie să poarte batic pe cap; o femeie cu capul descoperit aduce jignire (necinste) unui bărbat, baticul reprezintă un semn de respect pe care femeia îl aduce bărbatului. Fata nemăritată nu poartă batic fiindcă aceasta este curată, virgină. Ea îşi poartă părul împletit în două codiţe; înainte fetiţele rrome îşi purtau părul împletit în trei codiţe, două subţirele în faţă şi una mai groasă pe spate. În împletiturile de păr fetele şi femeile au sfori roşii pe care sunt înşiraţi bănuţii de argint, acest argint fiind aducător de noroc, ferindu-le de rele. La gât fetele şi femeile au salbe de aur şi lănţişoare de aur.
Bărbaţii au pantaloni largi, confecţionaţi din catifea verde sau neagră, pe care sunt cusute, în lateral, panglici colorate. Au veste făcute tot din catifea sau velur, pe partea din faţă a vestei fiind cusuţi nasturi coloraţi şi bănuţi de argint. Cămaşa este viu colorată, de preferinţă de culoare roşie cu flori mari de culoare albă sau galbenă. Cămaşa bărbătească este şi ea cu mâneci largi. Aceste cămăşi sunt cusute de fetele şi femeile rrome. Pălăria este, la rândul ei, împodobită cu mărgele sau pene de păun, ca semn al măreţiei. Rromul poartă iarna căciuli de astrahan şi vara pălării verzi împodobite. Încălţămintea se aseamănă cu cea a gagiilor. Bărbaţii poartă şi ei lănţişoare şi inele mari de argint sau aur. Înainte bărbaţii purtau părul lung şi aveau bărbi. Bătrânii erau văzuţi ca sfătuitorii şatrei şi ei erau cei care îşi dădeau verdictul împreună cu bulibaşa atunci când se făcea „i criss rromani” – judecata rromă, dacă se iveau probleme în şatră.
La romii spoitori - îmbrăcămintea a adoptat în mare măsură portul orăşenesc al majoritarilor, cei mai în vârstă, mai conservatori, continuă să îmbrace hainele tradiţionale. La femei: fuste creţe, cloş, plisate, şorţuri brodate şi cu borduri colţate, cu două buzunare, batic, bluze de pânza cusute manual cu înflorituri, ce se leagă la gât şi la manşete cu şnururi cu ciucuri. La bărbaţi: pantaloni largi, cămaşă, vestă, ilic, pălărie. Culorile preferate sunt roşu, galben, negru, verde, mov. Cămăşile femeilor sunt întotdeauna de culoare albă înfloriturile se fac cu aţă de culoare albastră, roşie, neagră, verde; baticul („barisi”) este integral albastru, rar negru, basmalele sunt de diferite culori aprinse combinate cu motive florale; au formă pătrată, iar cînd se pun pe cap, se plisează în două rezultând un triunghi, partea din mijloc îndoindu-se cu un tiv de 2-3 cm. deasupra frunţii şi se leagă colţurile sub bărbie cu nod slab, colţurile atârnând pe piept. Pe vreme călduroasă colţurile se petrec pe sub coadă, legându-se deasupra ei, la ceafă. Femeile mai în vârstă legau colţurile pe creştetul capului (legarea bulgărească). Pe timp de iarnă se poartă broboade şi căciuli de astrahan de culoare neagră sau brumărie, cojoace şi bundiţe din blană de miel cu pielea în exterior şi cu margini tivite cu diverse motive. Încălţămintea, ca şi îmbrăcămintea, se făcea la comandă din piele sau piele lăcuită, vopsită chiar în mai multe culori, cu împletituri din cureluşe, după preferinţe.
Meseria tradiţională de spoitor este pe cale de a fi uitată, puţini se mai ocupă în prezent cu această îndeletnicire (în majoritate, bătrânii), tinerii orientându-se spre afaceri comerciale. În timpul comunismului s-au angajat în întreprinderi ca meseriaşi în funcţie de pregătire. La nunţi, botezuri, petreceri, lăutarii tocmiţi sunt în general din cadrul comunităţii, constituiţi în formaţii şi cântând la instrumente muzicale ca acordeon, clarinet, vioară, tobe, trompetă, ţambal, contrabas, orgă,
chitară bas, muzică în general lăutărească, ţigănească, manele, hore, sârbe şi populară. În urmă cu ceva ani exista o formaţie de dansuri artistice alcătuită din rromi spoitori ce activa în cadrul Casei de Cultură. Purtau costume tradiţionale rrome pentru fete, compuse din: ie înflorată cu paiete, ilic şi fustă din catifea neagră cu paiete şi mărgele, brâu îngust de artizanat („beta”) pantofi negri cu talpă joasă ce se prindeau cu cureluşe la cataramă, şosete albe, panglici albastre sau roşii prinse în codiţe, trandafir la ureche; iar pentru băieţi: cămăşi albe, pantaloni negri şi cizme de bilgher (înalte, milităreşti). Ei dansau jocuri ca: ibangi, duj-star, o romanos, dar şi hore sau dansuri româneşti cu strigături şi chiuituri în timpul jocului. Şeful dirija întreaga formaţie, dându-le indicaţii asupra direcţiei de dans şi a numărului de paşi ce trebuie executat, cu voce puternică pentru a fi auzit şi de asistenţă.
Femeile se împodobesc pentru ocazii speciale cu salbe de aur, cercei, inele, brăţări, coliere, coroniţe, toate confectionate din aur. Pe o bucăţică de catifea se prind un număr de 10 până la 40 de monezi din aur de 24 K (altija) ce alcătuiesc salba, cu scopul de a-şi arăta bogăţia. Bărbaţii poartă ghiuluri, brăţări, lănţişoare, cruciuliţe. Se obişnuieşte ca atât bărbaţii cât şi femeile să-şi pună dinţi de aur. Verighetele sunt purtate de cei legaţi prin căsătorie.
La romii carpatici - față de alte nații, îmbrăcămintea este din bumbac, in, borangicul, pânza, - ca elemente de structură reprezentativă comportamentului lor, rromii au optat pentru mătase ca materie primă a portului feminin. Materialul uşor, ca o adiere de primăvară - precum sufletul şi capacitatea de creaţie intuitivă şi perenă a naturii, este simbolic acceptată de femeile rrome. Culorile sunt pastelate, calde, uneori în tuşă presant, vizibilă de la distanţă, ca un câmp de flori, simbolizând frumuseţea, gustul pentru estetică cu tonuri de „joc al dragostei” şi al provocării pentru iubire şi perpetuare.
Bărbaţii au ales sobrietatea şi aristocraţia culorilor alb/negru într-o împletire a purităţii şi echilibrului estetic, tradus în componenta spirituală bun/rău a percepţiei divine dintre lacho/3ungalo, sau pe aceea dintre „marea trecere„ a vieţii zi/noapte, configurând postulatul filozofiei existenţiale: naştere - viaţă - moarte, într-un ciclu repetabil şi natural.
Costumul tradițional al femeii rrome: baticul, basmaua, eşarfa, năframa- khozno. Materialul folosit este caşmirul de cea mai bună calitate, potrivit ca mărime, în culori vii înflorate, cu predominanţa galbenului - bogăţie, viaţă, lumină, perspicacitate, atenţie şi atracţie şi a culorii verzi - linişte, calm, speranţă, renaştere.
Baticul, imprimat cu flori mari, în roşu - sangvinic, determinant al acţiunii, provocator al dragostei dar şi al „focului mistic”, îmbracă capul femeii rrome al cărui păr pieptanat cu „cărare la mijloc” este strâns într-un coc la ceafă semnificând femeia măritată. Fecioara are părul împletit, în a cărei cosiţă se pune funda de mătase roşie, ca o „văpaie de foc”, din metafora vulcanului în devenire. Ardeleanca - rromă nu are în păr bănuţi sau salbe, considerând „adausurile de frumuseţi” ca „impurităţi” ale gândirii şi curăţeniei feminine.
Bluza, cămaşa este din acelaşi material mătăsos, aceleaşi culori cu imprimeuri florale, de cele mai multe ori cu croiul larg semnificând libertatea mişcării, fiind încreţită şi „înfoiată” scoasă din fusta largă, are ca elemente componente dantela, lucrată manual, în zona gâtului, gulerul, uneori, pieptul, mâneca şi manşeta provocatoare prin deschiderea largă – în mediana „plexului solar”, lasă să se întrevadă sânii liberi şi bine formaţi, ca simbol al sănătăţii şi fertilităţii. Jerseul, din lână, din cele mai multe ori de culoare verde, purtat peste ilic, nefiind încheiat, sau legat pe şold, protejând zona de procreaţie sau pe cea a rinichilor şi spatelui – ca prevenire a îmbolnăvirii.Fusta, din mătase „grea”, înflorată cu predominanţa aceloraşi culori galben sau verde, plisată mărunt cu paralele egale, tivită cu dantelă. Este o singură „foaie” care se leagă cu „nojiţe” din fustă, fiind pliată pe corp – în faţă – amintind de sary-ul indian. Largă şi liberă, descoperă corpul de „amforă” al femeii cu şoldurile largi – simbol al sănătăţii procreaţiei. Şorţul, din acelaşi material mătăsos, aceleaşi culori vii cu imprimeuri florale, plisat, conic cu baza în jos terminat cu dantelă, legat la spate în faţă fustei, are în componenţă un buzunar larg şi încăpător. Costumul bărbatului cuprinde pălăria din fetru de bună calitate, cu borurile largi şi panglică lată, având curbura borului cu deschidere spre ceafă şi înclinaţie în faţă, ridicată la ureche.
Culoarea predominantă – negrul aristocratic şi relevant al masculinităţii provocatoare. Părul tuns şi barba cu mustaţa „pe oală” scot în evidenţă forţa şi tipul masculin atrăgător, emanând provocare sexuală şi statut de stăpân al familiei. Cămaşa, din pânză subţire din „ poplin”, caşmir sau mătase, întotdeauna de culoare albă – ca simbolistică a sincerităţii, purităţii, deschiderii şi înţelegerii. Ilicul, vesta, „laibărul” este din stofă neagră.
Nasturii din os, înlocuiesc metalul, argintul. Singura componentă rămasă, ca adaos artizanal, este lănţişorul de argint, prins într-o gaică şi ascuns într-un buzunar al vestei. Haina este la fel, din stofă neagră, tot timpul deschisă, cu nasturi de os şi buzunar interior, care adăposteşte portmoneul întotdeauna plin. Nu poartă chimir, ci curea din piele neagră şi lată de 5-8 cm, cu cataramă mare. Pantalonii sunt tot din stofă neagră, cu croiala largă, lejeră şi fără manşetă, de cele mai multe ori, cu o măsură mai lungă pentru a crea “armonica“ la glezna piciorului, acoperind şosetele, din “protecţie“ masculină şi “pudoare“ bărbătească.
sursa:
Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA
