Epis.111-Târgu Neamț-Câteva informații despre robii țigani din preajma Târgului.
Despre Lambăii lui Lamba și Todirițenii lui Toader-vechi familii țigănești din Vânători Neamț. Pentru că destui locuitori din Târg sunt deranjați de comportamentul unei anume ramuri a țiganilor trăitori în comuna vecină Vânători-Neamț, m-am hotărât să aduc în prim plan, câteva lămuriri despre țiganii zonei noastre .Țigani in jurul Târgului există de multe multe sute de ani. Despre ei, documentele scrise păstrează puține informații amănunțite. Incepând cu secolele 14-15, actele de vânzare de moșii, prevăd ca un avantaj la cumpărare, și prezența pe aceste moșii a sălașelor de țigani.Conform obiceiul feudal, țiganii nu erau tratați ca ființe umane...nefiind numărați.
Domnitorii și boierii Moldovei donau deseori sălașe de țigani mănăstirilor.Manăstirea Secu era una dintre cele mai bogate in ceea ce priveste zestrea de sălașe țigănești primite danie.Mănăstirea nu cumpara robi, ei îi erau oferiți de pomană de cei avuți care erau in stare să-i cumpere de la alți proprietari.Incet încet, numărul țiganilor adunați în zona de interes a Mănăstirii Secu s-au înmulțit.Pe la 1647 ,voievodul Vasile Lupu și pe la 1658 ,boierul Nicolae Ureche fiul cititorului bisericii Mănăstirii Secu, donează mari sălașe de țigani noii Mănăstiri a Sf.Nicolae din Cetatea Neamț.Probabil că între Mănăstirea Secu si Mănăstirea din cetate se iscase ceartă din moment ce starețul din cetate cere domnitorului Gheorghe Ghica recunoașterea dreptului de proprietate asupra țiganilor. Este vorba de țiganii din familia lui ,,Lamba cu femeia si cu feciorii lui'' , precum și a sălașului țigănesc al familiei ,,Toader cu femeia si cu fii lui''. Aceste 2 familii țigănești trăitoare intre hotarul cetății și al Mănăstirii Secu( undeva in zona părului Porcului,pârâul despărțitor intre Secu si cetate) se tot amestecau des și cu alti țigani,din moment ce starețul de la Secu a cerut Domniei act de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra robilor.
Documentul domnesc emis la 1658 este unica sursă prin care se indică începuturile celor care in secolele următoare și până în ziua de azi, sunt denumiți in termeni generali,țiganii lui Limbău din Vânători,sau din familia Toader, care cred, au format zona denumită și în prezent Todirițeni.Despre țiganii lui Limbău știm că în timp au păstrat această denumire ca porecla din moment ce in listele de împroprietărire de pe la 1877 îi găsim cu alte nume, Limbău devenind intre timp doar poreclă.Țiganii lui Toader...probabil au creat cartierul Todirițenii amplasat in zona actualei primării a comunei,devenind lucrători la metocul Mănăstirii Secu de la Vânători.Pe la 1683,țiganii Ion Cobzarul și Neculai Ciontilă se dau robi de bunăvoie Mănăstirii Secu.Existau situații când țăranii își dădeau de bunăvoie câte un copil rob pentru a mai scăpa de unele datorii.
Pentru ca țiganii mănăstirești se mai amestecau cu cei boierești de pe moșia de la Bălțatesti a lui Cantacuzino, starețul cere sprijin domnitorului pentru a câștiga judecata cu boierul. Uneori, din cauza războaielor sau foametei, țiganii mănăstirii plecau fără voie la alte moșii boierești. După ce vremurile se așezau, începeau din nou cu sprijin domnesc negocierile pentru recuperarea țiganilor. După 1775,.odată cu venirea la Secu a starețului Paisie de la Dragomirna ,acesta aduce după el și 20 de sălașe de țigani pe care-i împarte pe la metoacele Mănăstirii.Cred ca acest moment, a fost începutul formării in satele mănăstirii, a zonelor stabile țigănești care există și astăzi.
Alături de țiganii existenți pe plan local in satele Lunca,Petricani,Țolici, Leghin-Stânca, Nemțișor, Crăcăoani,Oglinzi....noii veniți dau acestor sate o componentă țigănească pronunțată. Paisie cere acordul Domniei Moldovei pentru a muta satul Fagi de la gura Sacuței din preajma Mănăstirii Secu.Astfel satul Fagi a fost mutat la strada mare, lânga moara Hrincului( pe lângă podul cel mare). Mirenii din preajma Mănăstirii Neamț (unde Paisie ajunge staret), impreună cu robii țigani, au fost mutati la rugămintea staretului Paisie cu porunca lui Vodă Moruzi, pe moșia mănăstirii de la Timișesti.
La Timișești s-au mutat mirenii Macovei,Sandu,Bordea,Lupu Abârnoaiei,Istrati, Ciocănaru, Ursu Mărculeț, Pavel Habgic, Sârboiu, Buruiană,...care garantau in scris in fața starețului ,ca cei din neamurile lui Țingul, Blaga, Mărculeț, Balica, Cerbu, Pulbere...Lupașcu, Grecu și alții nu vor fugi din Timișești.După dezrobirea din 1845 a țiganilor mănăstirești,acești oameni liberi denumiți in acte dezrobiți, devin fără obligații față de foștii stăpâni. Totuși pe la metoacele mănăstirii Secu-Neamt, ei continuau să lucreze pentru mănăstirile reunite diverse munci calificate....devenind...argați.Țiganii erau fierari, cărămidari, potcapari, făceau var, erau butnari, hămurari, tăbăcari, cojocari, ciobani, văcari, sobari, lucrau măturoaie, coșărci, draniță.. .etc....iar produsele muncii lor aveau căutare in târguri și oboare. Sute de foști țigani dezrobiți lucrau și nu cerșeau.
In satul Vânători, conform Catagrafiei întocmită de administrația rusă de la 1778, erau 44 de capi de familie țigani:Ceucă, Ciuboncă, Chimol, Bucătaru, Negrei, Socia, Gologan...fiind excluși de la plata birurilor față de stat. Pe timp de vară, când trăiau în robie, aceștia lucrau 2 săptămâni la metoc și o săptămână acasă.Pe vreme de iarnă ,lucrau doar o săptămână la metoc și 2 săptămâni acasă.La metoc primeau 3 mese pe zi, iar alte avantaje constau în pașunatul animalelor și lemne de foc pentru iarnă, gratuite.Cu toate că au fost dezrobiți, unii dintre ei nu știau limba țigăneasca fiind vătrași( stabili).. nu au fost împroprietăriți in urma aplicării reformelor lui Cuza.
Nu aveau destule animale de muncă și nici nu erau respectați ....de nimeni.Cu toate acestea, foștii robi mănăstirești trăiau din muncă și nu din cerșit.Cerșitul era un obicei complementar al fostilor robi țigani, care se manifesta doar in anumite situații.( sărbători, sau situații de viață extreme).Trebuie să vă reamintesc,că în prezent, fără să știe sau fără să recunoască, multi români sunt urmașii acestor foști robi țigani.Odată cu creșterea nivelului de educație , țiganii vor putea să-și asigure propria bunăstare din activități economice. Nu trebuie uitat, că în democrație, trebuie să fie loc pentru toate etniile, și impreună să asigurăm progresul civilizatiei din spațiul românesc viitor.
Surse-Arh.Andronic,Jones O.Noys,profesor Florian,ing.L.Ionescu.
Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA
