Epis.43-Târgu Neamt-inceputurile cartierului Tăbăcari-Humulesti si familia Copoț-partea a-2-a.
Daca in prima parte a acestui episod am expus date generale despre tiganii din zona Tg.Neamt,in aceasta a-2-a parte continui cu prezentarea unei familii reprezentative pentru orasul nostru.E posibil ca unii dintre cei ce vor citi aceste episoade despre tigani , sa aiba resentimente fata de ei.Eu vă rog sa cititi informatiile din text cu atentie ,răbdare si interes. Demersul meu are obiectiv cunoasterea unei familii care a creat in orasul nostru un intreg cartier.
Vreau sa intelegeti ca demersul meu de a scrie despre familia Copoț se inscrie pe linia cunoasterii,apropieri si respectului intre toti locuitorii Târgului.Asa cum orasul este si a fost locuit de fel de fel de etnii,si țiganii trebuiesc prezentati si tratati cu respect.Va asigur ca educatia fiecaruia dintre noi se manifesta si prin modul cum reusim sa -i intelegem ,chiar daca modul lor de viata este inca neplacut multora.Incet,incet si ei ajung o etnie care va da valoare orasului nostru.Voi folosi denumirea de țigani si de șatra pentru a respecta termenii traditionali.Intre cele doua razboaie ,țiganii nomazi veneau in zona orasului asezându-se in spatiul extravilan dinspre Vânatori,zona parc Cetate sau Islaz-Pâraul Ursului.
Prima șatra care s-a asezat in Tg.Neamt renuntând la nomadism a fost cea a lui Demeter Kopotz.Cine era de fapt Demeter Kopotz care a ajuns sa fie cunoscut in oras ca Dumitru Copoț ?S-a nascut in 1899 in Austro-Ungaria judetul Harghita.A fost fiul unor tigani căldarari de origine maghiara ,fiul luiJanoș si Mariva.Toata copilaria si tinerete lui si-a trait-o in nomadism ,trecând des frontiera in Regatul României.S-a insurat tânar cu Anica,o țiganca din Onesti pe unde familia sa avea trecere si au avut impreună 7 copii.Copii lui Dumitru Copoț au fost Miloș cel mai mare pe care ar fi dorit sa-l desemneze viitor bulibaș,Sofia,Rupunka,Racovina (3 fete) si ,Birău,Dumitru si Ghița.Nu cred ca este târgovet care sa nu fi auzit măcar de unii dintre ei, chiar daca nu cunostea detalii despre membrii aceastei mari familii.In 1942 șatra lui Dumitru a fost surprinsa de armata româna fiind in stationare in marginea Târgului spre Vânători .
Au fost incolonati fara carute,fara corturi,fara aur,fără sculele de lucru ...fara nimic si duși spre Bug Transnistria.Regimul fascist se credea deja victorios in Rusia ,iar tiganii evacuati din România ar fi populat zonele pustii rusesti,bineinteles dupa ce se extermina o mare parte dintre ei.Dumitru impreuna cu primii 4 copii,cu niste nepoti pe care-i avea in șatra a fost deportat.Pana in 1945 au chinuit in Transnistria ,au făcut foamea si au suportat boli.De foame ,satrele de țigani mancau carne luată de pe cadavrele tigancilor tinere moarte in colhozurile transformate in lagare.Dupa 1945 a reusit sa se intoarca in Romania,fiind ajutat de catre mecanicul de locomotiva Grumazescu din Tg.Neamt.Acesta lucra la CFR Pașcani si l-a ajutat pe Dumitru sa ajunga pana la Marașesti.
Aici Crucea Rosie l-a ajutat sa poata trăi, ducându-l la munca la o familie de boieri romani.O alta familie de țigani,familia Kaloș l-a determinat sa se reintoarca la Tg.Neamt si sa-si continua viata.Umbla vorba in acea vreme ca tiganii ,,Au mers la Bug ca ciorile(adica in grupuri mari ca stolurile de ciori) /Si-au venit ca vrăbiile(adica răzleti ... putini si pe rând ).Ajuns la Tg.Neamt Dumitru a inceput sa-si refaca agoniseala pentru șatra lui.Si -a facut cu chiu cu vai o căruta,un cort,si si-a procurat unele scule pentru a putea lucra fierarie.Incet incet isi reface un minim de stare materiala.Din cele spuse de urmasii familiei de oieri Sorea,Dumitru Copot reusise sa ascunda in staulul lor de animale ceva aur pe care l-a avut si dupa razboi.
Relatiile lui Dumitru Copoț cu ciobanii Târgului erau solide,mai ales ca se stie ca familia baciului Vasile Sorea a fost mare cumparatoare si donatoare de aur catre bisericile din zonă.Dupa anii 1947-1948 șatra a continuat sa circule prin zona Tg.Neamt având aprecierea ciobanilor si morarilor pentru care lucra.Dumitru primea bani in avans toamna ,iar primavara ducea fiecaruia marfa dupa cum era comanda.Si acum este apreciat de urmasii fostilor ciobani si morari ,pentru calitatea obiectelor facute de el sau pentru reparatiile in metal .Mâna de meserias a lui Dumitru a hrănit toată satra.Fiind de origine maghiara, Demeter Kopotz nu era bine vazut de autoritatile de stat(vorbea ungureste,stia nemteste si ruseste) ,asa ca prin 1954 Demeter a devenit in acte oficial Dumitru,iar Kopotz a devenit Copoț.
Cu ceva bani agonisiti Dumitru ajuns la varsta de 54 ani s-a apucat sa-si faca casa.Casa si-a facut-o exact lânga pod cum intri in Humulesti, pe partea dreapta cum treci podul.Si-a facut o casa din lemn,iar alături si-a ridicat cortul traditional din panza de cânepă dupa modelul in care trăise toata viata.Nu se putea obisnui cu ideea de a renunta la cort chiar daca isi facuse locuința.A fost primul țigan nomad din Romania care si-a facut casă (din spusele urmasilor)si si-a dat copiii la scoala.Desi avea meserie buna si era apreciat ,intr-o vara cand scriitorul Mihail Sadoveanu a trecut spre casa de odihna de la M.rea Neamt ,prin 1956-1958 ,s-a abătut iar necazul asupra lui.Sadoveanu vazând casa cu cort alături si-a dat seama ca acolo e casa de tigani si a protestat de la inaltimea functiei sale ,ca nu se cuvine ca la intrarea in satul lui Creaga sa se infiinteze lăcaș țiganesc.Primarul Târgului,Covrig(?)..dupa spusele urmasilor lui Copot, a trimis 2 cărute cu muncitori si i-a dărâmat casa din lemn.Supararea lui Dumitru Copoț a fost mare,plecand impreuna cu cei 2 fii mai mari la ,,DOMN DEJ'',sa reclame modul cum a fost tratat de către oamenii Partidului Muncitoresc Roman-Tg.Neamt.S-a urcat in tren la Pascani,iar la Roman a fost arestat 2 zile de miliție impreuna cu fii insotitori.Primsecretarul PCR de regiune tov.
Rosu de la Bacau a aplanat conflictul ,despăgubindu-l pe Dumitru Copoț cu 25mii lei(?sau 2500)si i-a dat loc de casa tot in Humulesti ,dar in afara habitatului locuit de români .Astfel s-a inceput a se constitui cartierul Tăbăcari langa actualul obor in marginea raului Ozana.Incet ,incet personalitatea lui Dumitru Copot creștea.Si-a dat copii la scoala,avea casă si meserie bună,avea relatii cu orașul...cu evreii,oficialitatile...ajungând sa i se adreseze cu,,tovarasul Copot''atunci cand aveau loc intâlniri la Sfatul popular.Incet incet Dumitru imbătrânea,românii din Tg.Neamt il numeau Copoț cel bătran,copii lui s-au căsătorit si au continuat traditia de f.buni meseriasi.A crescut in șatra sa si copil de român,pe Ion pe care si l-a făcut ginere,s-a integrat in regulile oficiale ale statului si si-a facut acte noi si buletin.Dumitru Copot provenind dintr-o familie de căldărari maghiari stia căt de importante sunt actele,școala si bunele relatii cu autoritatile statului A murit in 1983 la 84 ani.Pentru viata țiganeasca si suferintele din deportare a trait f.mult.In 1981 fiul sau cel mare Miloș(Mihai) moare ,acesta fiind de fapt desemnat bulibaș succesor de catre Dumitru.
Dupa moartea lui Miloș,bulibas sucesor desemnat ,dupa moartea bătrânului lui Dumitru a ajuns fiul cel mai mic Ghița Copoț.Despre ceilalti urmasi ai lui Dumitru cel bătran( batran pentru ca existau in familia sa inca cativa Dumitru,nepot,stranepot..)voi scrie in partea a-3-a acestui episod.In urma lui Dumitru Copoț au ramas peste 1000 de persoane rude de sânge sau aliante,imprastiati in toata tara .Sursa acestor informatii-bulibasul actual Ghită Copoț.
Lucian Georgescu.
Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA
