Obiceiurile, vorba, portul şi culoarea pielii sunt şi acum, în România lui 2023, din păcate, nişte etichete. Aşa începe o poveste şi nu o poveste oarecare, ci una de succes.
Familia Stănescu din Piatra-Neamţ îşi prezintă cu mândrie familia lor, cea de căldărari, o meserie transmisă de la bunici. Fetele lor, Irina, Lorena şi Isabela au urmat o şcoală şi aşa a început schimbarea.
Irina, fata cea mare, are doi gemeni şi este însărcinată cu al treilea copil, participantă la treburile casei dar implicată şi în afacerile familiei.
Lorena, participantă la Imperiul Leilor, cu costume ţigăneşti, emancipată şi ambiţioasă la fel ca şi surorile ei.
Cele trei surori, au creat ţinute vestimentare ţigăneşti, dar adaptate vremurilor actuale.
Au fost apreciate, iar părinţii povestesc cu mândrie despre reuşitele lor.
Atenţia părinţilor se îndreaptă treptat către fata cea mai mică, Isabela, care s-a dedicat muzicii, prin multă muncă şi cu ,,ajutorul lui Dumnezeu”, aşa cum mama sa povesteşte. O emoţie aparte o cuprinde pe aceasta, când vorbeşte despre reuşita Isabelei, bursa ,,Metropolitan Opera” din New York. Prin ochii părinţilor, Isabela este cel mai bun exemplu de reuşită în viaţă. Faptul că este de etnie romă, nu a împiedicat-o să înveţe, să cânte la pian, să se integreze într-un colectiv mixt, să fie acceptată datorită inteligenţei sale, să fie perseverentă în tot ceea ce face.
,,Fata cu piele albă şi păr roşcat” a fost ani la rând premiantă, cu numeroase concursuri câştigate, singura cu talent sau mai bine zis ,,ureche muzicală”, dintr-o familie de căldărari.
Părinţii au susţinut-o necondiţionat, au înţeles că Isabela se regăseşte în şcoală, îi place viaţa artistică şi că aceasta este o binecuvântare de la Dumnezeu.
,,A fost o excepţie”, prin muncă, afirmă mama cu o voce plină de emoţie.
Isabela Stănescu e genul de persoană pe care e foarte greu să nu o remarci atunci când intră într-o cameră. Este directă, o voce puternică şi caldă în acelaşi timp, mai ales când vorbeşte despre familia ei.
S-a remarcat încă de la 3-4 ani când a început să citească, apoi şcoala primară, cu temele la zi, perseverenţă, şi visul de a cânta la pian.
Şi pentru că iubea muzica, s-a gândit că visul cel mai mare al ,,unei piele albe şi palide” este să ajungă o mare cântăreaţă.
Datorită bursei primite în cadrul Fundaţiei ,,Principesa Maria”, a numeroaselor concursuri câştigate, în timp a reuşit să îşi cumpere propriul pian.
Apoi s-a înscris la concursul ,,Românii au talent”. Era în clasa a-12-a, o fată talentată, şi apreciată de cei din jur. A început schimbarea , în primul rând mentalitatea, apoi alte decizii consecvente.
Venind dintr-un mediu relativ ostil din punct de vedere ,,al mentalităţii”, cu decizii, alegeri şi idei diferite faţă de membrii familiei, a reuşit să se adapteze din mers şi să facă faţă oricărei provocări.
A ajuns în finala ,,Românii au talent” şi a obţinut o performanţă imensă, obţinând locul II.
A avut un declic la 14 ani, când a hotărât că muzica este viaţa ei. Şcoala a fost o scăpare, un mediu ce i-a oferit puterea de a merge mai departe şi de a fi altfel faţă de restul comunităţii. Povestea de iubire de la 14 ani, a ajutat-o exclusiv să ia decizia hotărâtoare de a alege muzica.
Isabela a fost excepţia familiei, ea alegând muzica, a dezvoltat alte afinităţi, perseverenţa şi munca în timp şi-a spus cuvântul. Şcoala a pregătit- o pentru viaţă. Uneori cuvintele nu pot exprima bucuria din ochii Isabelei atunci când vorbeşte despre profesorii ei, în special dirigintele ei şi profesoara de pedagogie muzicală.
Isabela Stănescu rămâne un exemplu memorabil, cântăreaţa de operă remarcabilă, o muncă asiduă validate de ambiţia ei nemărginită.
A trecut de toate graniţele , stereotipurile şi a dovedit că prin muncă se poate realiza orice vis. Muzica a scos-o ,,din tristeţe”.
Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA
